Un medic stomatolog explică ce rămâne pe dinții copilului după periaj (și de ce nu e vina lui)

„Se spală de două ori pe zi, doamna doctor. Chiar eu îl supraveghez.”

Dr. Dascalu Sergiu aude fraza asta aproape zilnic. Apoi ridică ușor buza copilului, îi arată mamei interiorul dinților de jos și măselele din spate. Acolo e o depunere gălbuie pe care mama n-a văzut-o niciodată.

„Dar se spală!”

Da. Se spală. Само că nu peste tot.

Cei mai mulți părinți măsoară periajul în de câte ori pe zi și câte minute. Dentistul îl măsoară altfel: ce suprafețe a atins periuța.

„Un copil poate să se spele de două ori pe zi, всеки ден, și să rateze aceleași locuri de fiecare dată”, spune dr. Dascalu Sergiu. „Frecvența nu înlocuiește acoperirea.”

1. Interiorul dinților de jos — partea dinspre limbă, pe care copiii o sar aproape complet.
2. Linia gingiei — marginea fină unde dintele se întâlnește cu gingia. Un copil nu perie niciodată exact pe margine.
3. Șanțurile măselelor și spațiile dintre dinți — unde perii unei periuțe drepte abia intră.

La toate trei, problema e aceeași: copilul nu le vede, deci nu le curăță.

Un copil cu 20 de dinți de lapte are aproape 60 de suprafețe de curățat: exteriorul, interiorul și partea de mestecat a fiecărui dinte. Pentru fiecare, periuța trebuie ținută la unghiul potrivit, cu mișcări mici, timp de două minute în total.

E o sarcină de adult. Un studiu pe copii între 6 și 12 ani a arătat că la 6 ani periajul îndepărtează în medie cam 57% din placă; la 12 ani, cam 82%. De aceea pediatrii recomandă ca părinții să-i spele dinții copilului până pe la vârsta școlară.

Pe la 6 ani se întâmplă două lucruri deodată. În spate, după ultimii dinți de lapte, apar primii molari permanenți — fără să cadă nimic înainte, așa că mulți părinți nici nu observă că au apărut. Sunt dinți pe care copilul îi va ține toată viața, cu șanțuri adânci, în zona cea mai greu de ajuns.

Tot atunci, copilul începe să se spele singur.

Dinții cei mai greu de curățat apar exact când ieși tu din baie.

La început nu se vede nimic. Apoi:

• Gingia se irită și poate sângera la periaj. Mulți părinți cred că periuța e prea dură; de cele mai multe ori, e placa de pe margine.
• Apare o dungă gălbuie la baza dinților. În timp, placa se poate întări în tartru, care nu mai iese la periaj, doar la dentist.
• Apar pete albe, mate, pe smalț: smalțul a început să piardă minerale. E primul semn, înainte de o carie.

Cariile au mai multe cauze — dulciurile, fluorul, controalele. Dar placa din zonele ratate e partea pe care o poți controla acasă, seară de seară.

Și nu e ceva ce trece de la sine: caria nu doare la început, iar fiecare seară în care periuța ratează aceleași locuri e încă o seară în plus pentru placa de acolo.

Îl speli tu. E exact ce recomandă pediatrii la cei mici. Само că într-o gură care se mișcă, se închide și plină de spumă, și tu ratezi spatele. Iar seara devine o luptă.

Îl pui să se spele mai mult. Trei minute pe aceleași suprafețe din față înseamnă aceleași zone ratate.

Treci la o periuță electrică. Motorul face mișcarea mai bine decât mâna lui. Dar capul e tot mic și rotund, și tot copilul îl plimbă dinte cu dinte. Ai schimbat motorul, nu traseul.

Schimbi traseul. O periuță care stă pe toată arcada deodată, așa că rezultatul depinde mai puțin de unde o duce el.

Nu orice periuță în formă de U face asta. Studiile au ieșit diferit de la un model la altul. Contează trei lucruri:

1. Să se potrivească pe arcada copilului — o periuță pentru 3 ani nu poate fi aceeași cu una pentru 10 ani.
2. Să atingă efectiv dinții — fața, spatele și partea de mestecat.
3. Să aibă mișcare reală — fără vibrație, o periuță U din silicon e doar un mulaj pe care copilul îl mușcă.

• Două mărimi, pe vârstă: 2–6 ani și 6–12 ani.
• Cap în formă de U, cu peri moi din silicon, care cuprind dinții din mai multe părți deodată.
• Vibrație sonică, 48.000 pe minut, care pune pasta în mișcare între dinți și la linia gingiei.
• O rutină de 45 секунди, cu cronometru: copilul o plimbă ușor stânga-dreapta.
• Trei moduri, de la blând la intens.

Dr. Dascalu Sergiu a testat patru periuțe pe dinții aceluiași copil — manuală, electrică, U fără vibrație și WooSmile — cu pastila care colorează placa rămasă.

• Nu înlocuiește controlul la stomatolog, o dată la 6 luni.
• Nu scoate tartrul deja format: acela se curăță doar în cabinet.
• La 2–4 ani, rămâi lângă el: el o ține, tu te uiți.
• Nu înlocuiește firul dentar la copiii mai mari, unde dinții stau strâns.

Placa nu rămâne la întâmplare: rămâne seară de seară în aceleași trei locuri, interiorul dinților de jos, linia gingiei și șanțurile măselelor. Acolo, bacteriile din ea fac din zahăr acizi care scot minerale din smalț; primul semn e pata albă, mată, iar în stadiul ăsta procesul se mai poate opri cu fluor și cu placa scoasă zilnic. Dinții de lapte au smalțul mai subțire decât cei permanenți, așa că de la pată la carie drumul poate fi mai scurt. Iar la 6 ani apare molarul care rămâne toată viața, exact în zona cea mai greu de ajuns. Cea mai mare greșeală e să aștepți să doară: când doare, caria e deja adâncă. Ce poți face de azi: o periuță care nu mai depinde de traseul lui.